Cap. 5
11. Sau ca pasărea
ce zboară în aer şi a cărei călătorie nu lasă nici un semn; căci ea, bătând cu aripile vântul
cel uşor şi despicându-l cu avântul pornirii, îşi taie cale prin mişcarea penelor, iar după a
ceea nimic nu mai arată pe unde a trecut.
16. Drept a
ceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa
cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.
Cap. 10
8. Nu le-a păsat de înţelepciune şi de a
ceea n-au ştiut
ce este binele şi au lăsat
celor care sunt în viaţă amintirea nebuniei lor, aşa încât ticăloşiile lor să nu fie înghiţite de uitare,
20. Pentru a
ceea, drepţii au jefuit pe
cei necredincioşi şi au slăvit cântând numele Tău
cel sfânt, Stăpâne, şi toţi laolaltă au lăudat mâna Ta care lupta pentru ei.
Cap. 12
2. Pentru a
ceea pedepseşti cu măsură pe
cei care cad şi, când păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să creadă întru Tine, Doamne.
11. Pentru că din în
ceput a fost sămânţă blestemată. Apoi nici pentru a
ceea că Te-ai teme de cineva, Te-ai arătat îndelung-răbdător cu păcatele lor.
23. Drept a
ceea, pe
cei nedrepţi care şi-au trăit viaţa nebuneşte, i-ai pedepsit cu înseşi faptele lor urâcioase.
25. Pentru a
ceea, ca unor prunci fără de minte le-ai trimis o pedeapsă de râs.
27. Suferind şi tulburându-se cu
ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe Dumnezeul
cel adevărat, pe Care altădată au zis că nu-L cunosc; pentru a
ceea, osânda
cea mai de pe urmă a venit asupra lor.
Cap. 14
4. Şi cu a
ceasta arătat-ai că poţi să izbăveşti din ori
ce primejdie, aşa încât cineva, chiar fără să aibă ştiinţa corăbierului, să poată porni pe mare. Tu nu voieşti ca preaînţeleptele Tale lucrări să rămână deşarte, de a
ceea oamenii, încredinţându-şi viaţa unui lemn de tot slab,
11. Pentru a
ceea, idolii neamurilor vor fi
cer
cetaţi spre pieire, fiindcă, deşi sunt făpturi, au ajuns urâciune, sminteală pentru sufletele oamenilor şi laţ pentru picioarele
celor fără de minte.
16. După a
ceea, cu vremea, întărindu-se a
cest păgânesc obi
cei, s-a păzit ca o lege şi, din poruncile tiranilor, a ieşit cinstirea chipurilor cioplite.
31. Căci nu puterea idolilor pe care s-au jurat, ci pedeapsa cuvenită păcătoşilor, a
ceea prigoneşte pururea păcatul
celor
ce au greşit.
Cap. 15
9. Dar el se îngrijeşte nu de a
ceea că puterile lui slăbesc, nici că viaţa este scurtă, ci se ia la între
cere cu meşterii aurari şi argintari şi fa
ce ce fac făurarii în aramă şi, ca mare cinste pentru el, ţine să facă chipuri amăgitoare.
Cap. 16
1. Drept a
ceea, au fost cu dreptate pedepsiţi prin unele făpturi ca a
cestea şi au fost chinuiţi de mulţime de fiare.
7. Căci
cel care se întor
cea către a
cest semn se vindeca, dar nu prin
ceea ce vedea cu ochii, ci prin Tine, Mântuitorul tuturor.
25. Drept a
ceea, schimbându-se în toate a
ceste chipuri, ea slujea darului Tău
celui a toate hrănitor, potrivit dorinţei
celor care Te rugau;
27. Fiindcă
ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, încălzindu-se de o uşoară rază a soarelui.
Cap. 19
4. La a
ceasta îi trăgea pedeapsa de care erau vrednici, şi despre
cele mai înainte întâmplate nu mai aveau ţinere de minte, ca să se împlinească şi
ceea ce mai lipsea din urgiile suferite de ei;
18. Căci stihiile schimbau între ele însuşirile lor, precum la un instrument cu coarde sunetele schimbă măsura, dar păstrează tonul -
ceea ce se poate vedea lămurit din
cer
cetarea faptelor.